Cum s-a speriat Tudose de propria-i umbră, la Cotroceni

Am mai văzut oameni pe modelul lui Mihai Tudose, care-și construiesc curțile cu sărindar. Dacă li se arată norocul, ies și ei la poarta mare; dacă nu, „ieșirea e prin sărindar”.

De vreo câteva săptămâni, premierul ni se „recomandă” drept frondor, față cu reacțiunea de la vârful PSD – Dragnea și compania -, dar când e, la o adică, să meargă până la capăt, o introduce în marșarier.

După un prim pas în care ni se înfățișa cum mușcă din cordonul ombilical, „izvorât” dinspre Dragnea spre dumnealui – ba că „nu înțeleg conceptul de stat paralel”, ba că „eu am încredere în OLAF”, ba că „eu sunt din Brăila, nu merg la miting, la Pitești” – si-a mușcat, și limba, în tăcere.

Al doilea pas a fost ieri-alaltăieri – fie că „n-am citit scrisoarea tandemului Dragnea-Tăriceanu, transmisă Departamentului de Stat”, fie că „SUA sunt, orice s-ar spune, partenerii noștri „cu de toate”, fie că „Firea să-și vadă de treaba ei cu târgul de colinde organizat în Piața Victoriei, că n-au oamenii pe unde traversa străzile”.

Și mai și, e că a corespuns invitației la Parada de 1 Decembrie, așezându-se la dreapta lui Iohannis, de s-a comentat mai mult poziția lui in situ, decât ultradotarea Armatei Române.

Iar la o adică, ce să vezi, când toată lumea îl dădea cap în cap cu Liviu Dragnea, refuză invitația la Cotroceni, la recepția oferită de președinte, transmite c-o-ntinde la Brăila, și, deși a-nimerit până și orbul, urbea, el a ajuns pe la Bran, la o agapă cu sindicatele din industria de apărare, ca să-mpace, cum bine spunea cineva, și capra și varza.

Cum ar veni, oriunde altundeva, decât la Cotroceni, ca să nu i se impute trădarea până la ultima consecință.

Eu cred că premierul se teme să nu aibă, la o adică, soarta lui Grindeanu și își adună credite.

Dacă i se va pune, cândva, sula-n coaste, să fie pregătit cu susținerea de rigoare ca să ia partidul înapoi, din ghearele leadershipului pedisto-peremist al PSD.

Dacă nu, să trăiască toată lumea, numai noi să nu murim!

Altfel, personal, nu înțeleg modelul pe care îl tricotează Mihai Tudose, gen „două pe față-două pe dos”.

Fie, dacă te-ai dus la Paradă (cu tot cu guvernul), lăsând în ofsaid tandemul Dragnea-Tăriceanu – doi cetățeni care au părut, în conjunctura cu pricina, de-a dreptul penibili – , mergi până la capăt, călcând și pragul Cotrocenilor, în timp ce calci peste cadavre, fie, dacă ți se părea prea periculos, stăteai frumos la dumneata acasă, la Brăila.

Ce nu știe premierul Tudose este că, dacă încerci să profiți de conjunctură și să faci jocurile numai pentru tine, e posibil să te trezești, la un moment dat, față în față cu acceleratul de 12.46, București-Brăila și retur.

Cum s-ar spune, lucrurile, odată fâsâite, fâsâite rămân!